imageResize

1.300 de kilometri prin “inima” Europei

Slovacia sau “inima Europei”, cum i se mai spune, se întinde pe o suprafață de aproape cinci ori mai mică decât România și are cam de patru ori mai puțin locuitori. Cu alte cuvinte: în jur de 49.000 de km pătrați și puțin peste 5,4 milioane de slovaci și alte cinci etnii recunoscute.

Te întrebi ce lecții am putea învăța de la o “țărișoară” care încearcă să șteargă urmele socialismului, dar care nu uită și vrea să își salveze istoria și să se integreze pe piața europeană. Iar în mare parte a reușit. Cu ajutor și bani europeni.

Slovacia are cea mai mare producție de automobile din lume pe cap de locuitor, iar industria constructoare auto face să meargă “ca pe roate” economia acestei țări, care scoate pe piață un milion de autoturisme.

Explicabil, dacă ne gândim că aici este locul de unde pleacă în întreaga lume Volkswagen, Porsche, Peugeot sau Kia. Industria auto are un aport de 12% la PIB și chiar de 17%, dacă ținem cont și de serviciile pe care le implică și oferă de lucru, direct și indirect, la peste 200.000 de persoane.

Conform datelor statistice ale Ministerului Afacerilor Externe, balanța comercială a României cu Republica Slovacă a înregistrat anul trecut un deficit de 250 de milioane de euro, iar pentru 2014 estimările arată 422 de milioane de euro, deficit care se menține cel puțin din anul 2008.

Dar cum arată agricultura și spațiul rural al Slovaciei? Am avut recent ocazia să vizităm această țară și mai multe proiecte finanțate cu bani europeni, evident proiecte de succes, cu ajutorul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

În date statistice, agricultura slovacă aduce 3,8% la PIB-ul țării și utilizează aproximativ 6% din forța de muncă, fiind axată pe producție vegetală și animală. Peste 95% din pământurile agricole sunt arendate și doar 5% sunt terenuri proprii. Suprafața agricolă totală este de 1,9 milioane hectare, din care 1,6 milioane sunt terenuri arabile, iar peste 200.000 de hectare sunt irigate. Persoanele fizice dețin mai mult de un milion hectare, iar statul slovac, ușor sub 100.000 de hectare.

În câteva cuvinte, agricultura micuței țări din centrul Europei înseamnă, în primul rând, asociere, diversificare, tradiție și profit.

* Către o nouă experiență: Slovacia
Plecarea grupului de jurnaliști români către Viena de pe Aeroportul Otopeni cu un Boeing 737, clasa business, a fost probabil una surprinzătoare pentru stewarzii TAROM, care au încercat să își facă meseria cât mai ‘profi’ cu putință, probabil în cel mai zgomotos grup business, fără a se lăsa distrași de bătaia noastră cu perne. Zborul plăcut și rapid a fost însă repede uitat, când, pe aeroportul vienez, am primit vestea că autocarul care trebuia să ne ducă la Bratislava, până unde sunt în jur de 70 de kilometri, urma să sosească abia peste două ore. Evident că noi, jurnaliștii, ne-am așteptat la ceva nemțește, dar a fost cât se poate de românește. Practic, singurele ore disponibile pentru turul Bratislavei au fost irosite pe o terasă din aeroport, chiar dacă din jumătate în jumătate de oră erau autocare care plecau către capitala Slovaciei, iar un bilet costa doar câțiva euro. Am primit, totuși, un bonus de 30 de minute — o vizită fulger în centrul vechi al Bratislavei — înainte de ajunge la hotelul unde urma să ne cazăm, situat undeva la marginea orașului, pe autostradă.

În pași repezi, fotografiem din toate unghiurile bijuteria orașului, dominantul castel Bratislava, luminat senzațional, facem poze sub o firmă luminată, probabil a vreunui magazin (Pulitzer — ne și vedeam cu premiul în mână și cu dolarii în cont), intrăm într-o biserică pe finalul unei slujbe, catolice evident, fotografiem la repezeală câteva porți impresionate, fără să știm că reprezintă intrarea în ”Cotroceniul” lor și ne întoarcem la autocar. Trecem Dunărea, pe unul dintre poduri și ne cazăm, la ieșirea din oraș, într-o zonă gen Fashion House Militari de pe București-Pitești, cu Kika, Tesco și avion. …Toate închise.

* Tur de forță printre proiectele europene
În prima zi avem programate vizite la patru proiecte din vestul țării. Un adevărat tur de forță. Primul și ultimul, însă, sunt cele mai interesante. Instalație de biogaz de 5 milioane de euro.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES FLUX

Investiția, finanțată 50% din fondurile europene pentru dezvoltare rurală, reprezintă o alternativă stabilă pentru asociația agricolă din localitatea Smolinske (regiunea Trnava) în fața instabilității prețurilor produselor rezultate din producția agricolă sau din creșterea animalelor, care de fapt sunt ocupațiile de bază în localitate. Biogaz și biomasă, energie obținută destul de ușor pentru că materia primă vine din activitatea de bază, din cereale și din dejecțiile de animale.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES FLUX

Slovacii “se bat” pe subvențiile europene din domeniul energiei verzi și au deja funcționale cinci proiecte și alte câteva în curs de finalizare. România are doar două stații de biogaz și biomasă. Șeful asociației agricole din Smolinske zice că nu este foarte greu să accesezi fonduri europene, “dacă proiectul este bine făcut”, iar creditele bancare pe piața slovacă sunt accesibile.

Recunoaște, însă, că pentru cei din agricultură sunt mai dezavantajoase decât pentru cei din industrie. Totuși, dobânzile sunt de “zona Euro”, zonă din care Slovacia face parte din anul 2009.

Plecăm spre alte două proiecte materializate. Trecem prin satele regiunii Trencin: Podolie, Piestany, Prasnik. Case frumoase, îngrijite, nu foarte mari. Multe dintre ele cu gazon, flori, fântânițe și feng-shui. Nu vedem straturi de ceapă, roșii sau cartofi, nici în față, dar nici în spatele caselor. Nu vedem animale sau oameni pe zeci de kilometri. Ne împinge curiozitatea și întrebăm. “La muncă”, vine răspunsul, “au slujbe de opt ore în localitățile apropiate”. Nu vinde nimeni produse pe marginea drumului. Răzleț, vedem ceva ciuperci.

Timpul curge, se comprimă și tot așa “românește” întârziem la ultimul proiect, cu vreo două ore față de program. Afară e deja semi-întuneric, dar slovacii ne așteaptă. Sunt prietenoși, ne povestesc despre istoria societății agricole. O fostă cooperativă, înființată în 1949, ‘Radosinka’, din localitatea Velke Ripnany, regiunea Nitra, cu 180 de coproprietari din șase sate.

Și-a diversificat activitatea pe zona non-agricolă cu ajutorul fondurilor europene și face venituri anuale de două milioane de euro și exporturi în cinci țări europene, inclusiv în România. Banii europeni i-au ajutat să cumpere utilaje pentru laminarea hârtiei și a materialelor textile. Produc șervețele de unică folosință și fețe de masă pentru spitale.

Exportă în România produse laminate pentru industria auto unei companii care face componente pentru Dacia. Cooperativa gospodărește 8.400 de hectare de teren, are 930 de vaci de lapte și produce anual 7,5 milioane de litri de lapte. Cultivă cereale și plantează viță de vie pentru că vrea ”să atace” și piața vinului.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES FLUX

În următoarele zile avem în program vizite la câte două proiecte pe zi, dar, cu toate acestea, distanțele nu se micșorează. Aceleași societăți agricole construite pe scheletele cooperativelor agricole din vremea socialistă.

Ei nu spun niciodată comunistă. Investiții mai mari sau mai mici, însă toate pentru binele comunității. Avem societatea Uni-Con Kysuce, aflată în satul Rakova din regiunea Zilina, care, tot cu ajutorul unui proiect finanțat din fonduri europene, a reușit să treacă o parte din activități în agricultura ecologică și să devină o fermă “prietenoasă cu mediul”.

Aproape toată producția de lapte obținută în fermă este prelucrată local și vândută direct din curte. În fermă suntem serviți cu băutura tradițională slovacă Borovicka, obținută din ienupăr, dar și cu bunătățile proprii: “ațe din brânză” și “noduri de brânză”.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES FLUX

O luăm din loc spre satul Blatnica, tot în regiunea Zilina, la societatea agricolă Gader, care deține o mică fabrică de procesare a laptelui ridicată din fonduri proprii de către acționarii unei societăți, nu mai puțin de 580. Decizia comunității de a investi 1,1 milioane de euro a venit după o perioadă în care laptele colectat era vândut pentru procesare într-o localitate aflată la 120 de kilometri.

Ulterior, au venit și fondurile europene și au fost achiziționate utilaje de procesare a untului, tanc de răcire pentru iaurturi și autoturisme pentru distribuirea produselor în lanțurile locale de magazine și în școli. Societatea agricolă Gader Blatnica este singura cooperativă din regiune împărțită pe patru zone cadastrale, care acoperă nouă localități. De fapt, este moștenitoarea unor vechi și mici cooperative înființate în anii ’50, unificate în perioada 1975 — 1976 sub o singură umbrelă și care funcționează și în prezent.

Altă localitate, alt exemplu. Locuitorii comunei Nemesany din districtul Levoca, au reușit să transforme, cu numai 10.000 de euro, o clădire aflată în paragină într-o casă de meșteșuguri și un centru de interacțiune între generații, iar rezultatele muncii lor sunt promovate la târguri interne și internaționale.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES FLUX

În acest centru multifuncțional, oamenii au învățat să colaboreze, să creeze și să trăiască, poate, într-un stil diferit modelului apusean.

“Nu știu cum este în România, dar la noi, în provincie, oamenii sunt tot mai dezinteresați de activitățile comunităților și de rezolvarea problemelor locale”, spune Andrea Hradiska, inițiatorul acestui proiect și reprezentantul localității Nemesany în cadrul Grupului de Acțiune Locală “Leul”.

Localnicii și-au realizat și un mini-muzeu cu obiecte vechi, care le-au aparținut părinților sau bunicilor, și care le reamintesc vizitatorilor de modul de viață din acele locuri. Slovacii sunt oameni primitori, calzi și sociabili, mândri de cultura și apartenența la statul slovac.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES FLUX

Nu putem uita nici super-afacerile din domeniul agriculturii, energiei și spațiului locativ, care aduc celor patru frați acționari în mai multe societăți din orașul Detva, regiunea Zilinisky kraj, venituri anuale de 45 — 50 de milioane de euro, iar, cu ajutorul fondurilor europene, activitățile au fost extinse și în domeniul agroturismului.

Din cele 2,6 miliarde de euro alocate prin programul de dezvoltare rurală 2007 — 2013, fermierii slovaci au reușit să cheltuiască 2,15 miliarde de euro până la finele lui 2013, iar în viitoarea programare dispun de alte 1,5 miliarde de euro pentru spațiul rural.

* Țara unde și-au găsit un rost peste 5.000 de români
Slovacia are și o comunitate destul de importantă de români, în jur de 5.000 de persoane, în general etnici slovaci, dar și români get-beget plecați pentru un job mai bun în multinaționale din industria IT sau auto.

Este și cazul traducătorului nostru, o tânără de 29 de ani, din Oradea, care, de la începutul anului, trăiește în Bratislava. Lucrează într-o multinațională, oferind suport servicii IT. Integrarea românilor este relativ ușoară pentru cei care știu limba, cum a fost cazul ei, dar ceva mai grea pentru cei care nu știu “o boabă” de slovacă. Din fericire, engleza este limba universală în marile companii.

“Comunitatea românilor din Slovacia este unită. Există grupuri care sprijină românii din Slovacia, avem și o pagină de internet www.romani.sk inițiată de o jurnalistă româncă, pagină care oferă suport și ajutor românilor din Slovacia, și Facebook”, spune Darina.

Poți să vizitezi ușor Slovacia, pentru că are destul de mulți kilometri de autostrăzi și drumuri bune (în 2010, Slovacia era în topul țărilor UE pe locul 19, cu 391 de km, în timp ce România ocupa poziția 20, cu 321 km), iar legătura între orașe este extrem de bine organizată. Sunt curse regulate care vin la timp și foarte multe indicatoare.

“Există circuite și piste pentru iubitorii mersului pe două roți, mai ales că în guvernul republicii sunt cicliști notorii, care vor ca aceste piste să arate foarte bine și să se unească între ele. Anul trecut, s-a inaugurat o pistă pentru bicicliști, care leagă Slovacia de Austria peste un pod”, povestește Darina.

Transportul public funcționează după model german, adică autobuzele vin la fix, există benzi dedicate doar mijloacelor de transport în comun, semafoare sincronizate astfel încât mijloacele de transport să aibă prioritate, bilete temporizate la 15, 30 sau 60 de minute. Se încearcă un proiect pentru următorii ani prin care autobuzele să nu mai oprească în toate stațiile, ci doar la semn sau dacă din interior se apasă pe buton, pentru economisirea carburanților.

* În loc de epilog….
Reușim să ajungem la Dunăre, în Bratislava, în ultima seară și să ne fotografiem cu statuetele haioase ieșind din canal sau rezemate de bancă.

Vedem, dar numai de la distanță, Noul Pod (Novy Most), care se înalță la 95 de metri deasupra pământului și al cărui turn cu restaurantul rotativ în formă de OZN oferă cea mai frumoasă priveliște a orașului. Podul trece peste Dunăre. Este primul pod suspendat, asimetric și al doilea de acest fel din lume. O panoramă deosebită asupra Bratislavei oferă Turnul Televiziunii, situat aproape de centru. Ratăm impresionanta catedrală gotică Sf. Martin, care a servit ca loc de încoronare pentru 11 regi și opt regine, între anii 1563 și 1830, incluzând-o și pe cea a Mariei Teresa, dar și Biserica Albastră, construită în stil arhitectural Art Nouveau, cunoscută ca Biserica Sf. Elisabeta a Ungariei.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES ARHIVĂ

În schimb, în Levoca, bijuteria culturală și istorică a Slovaciei, un oraș comprimat într-un spațiu foarte mic, cu multe clădiri vechi legate de istoria orașului, avem timp pentru o vizită la Biserica Romano-Catolică Sf. Jakub, un adevărat muzeu al artei medievale sacrale, care se laudă cu cel mai înalt altar din lemn din lume — 18,6 metri — pentru construcția căruia nu a fost bătut nici măcar un singur cui.

A fost făcut din lemn de tei, între anii 1507 — 1517, în atelierul meșterului Pavol din Levoca. Biserica se învecinează cu fosta primărie, una dintre cele mai frumoase clădiri a arhitecturii renascentiste din Slovacia. În față clădirii, datează din secolul 16 ‘Cușca disprețului’, care era folosită pentru umilirea publică a femeilor care comiteau un adulter.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES ARHIVĂ

Uităm rapid că nu am putut vedea clădirile istorice ale Bratislavei pentru că am petrecut prea multe ore în autocar pe drumurile bune ale Slovaciei, uităm și cei peste 1.300 de kilometri parcurși “heirupist”, uităm că nu am avut măcar ‘o seară slovacă’ cu muzică și bunătăți tradiționale, uităm că nici măcar nu am reușit să ne cunoaștem cu toți reprezentanții rețelei multiplicatorilor de informații despre PNDR și nici să găsim un ”fraier” (slovacă: frajer), care înseamnă prieten apropiat, dar se pronunță la fel ca în limba română, însă nu putem uita că am trecut pe lângă cel mai mare cimitir dedicat eroilor români, care s-au jertfit în al Doilea Război Mondial pentru eliberarea Cehoslovaciei, și nu am oprit.

Am ocolit zeci de kilometri ca să ajungem să luăm un anumit prânz, la o anumită pensiune și nu am ocolit — cred că nu erau mai mult de 20 de kilometri — ca să vizităm un cimitir construit în anul 1958, cel mai mare cimitir de război românesc din străinătate, declarat monument cultural în anul 1963. În Zvolen, își au locul de veci nici mai mult nici mai puțin decât 10.384 de militari români.

De altfel, în peste 50 de localități din Slovacia sunt și astăzi troițe și monumente care-i amintesc pe soldații români căzuți la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Și toate acestea le-am aflat la final….

AGERPRES/(AS — autor: Mariana Nica, editor: Oana Tilică)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>