biserica-copaceni

Vâlcea: Biserica “celor două turle”- după 200 de ani refuză să se prăbuşească

Judeţul Vâlcea a fost pe drept cuvânt definit de teologi şi istorici ai religiilor drept Athosul României, denumire pe care a primit-o în urma existenţei a nu mai puţin de 400 de monumente ecleziastice, începând cu Mănăstirea Cozia şi traversând ulterior seria de biserici domneşti sau boiereşti, schituri, troiţe, monumente creştine. Vâlcea este obârşia brâncovenescului, stilul de arhitectură care a înnobilat bisericile, conacele boiereşti şi ulterior casele românilor din Oltenia şi nu numai.

Din păcate, dintre cele peste 400 de monumente istorice de patrimoniu din acest judeţ binecuvântat de Dumnezeu, după cum spune academicianul Răzvan Theodorescu, mai mult de 28 sunt cu risc de prăbuşire şi implicit de a dispărea definitiv din istorie, o istorie darnică aici, în Oltenia de sub munte, privind conservarea românismului şi a unei culturi de excepţie.

Una dintre bisericile care este în pericol să se prăbuşească se află în comuna Copăceni, lăcaş de cult ridicat în 1804 şi care acum mai stă pe verticală numai datorită stâlpilor din lemn amplasaţi pe acesta. Biserica poartă hramul Bunei Vestiri.

Comuna Copăceni aflată în Depresiunea Horezu, loc deosebit prin multitudinea de mănăstiri şi schituri – Hurezi, Arnota, Bistriţa, Pătrunsa, Păpuşa, este aşezarea boierilor Copăceni, familie celebră a secolului XVII-lea. ‘Se spune că pe la anii 1800, nu era sat prin împrejurimi care să nu aibă un preot Copăceanu. Aceşti boieri erau cu dare de mână şi erau stimaţi de comunitate, oameni cu stare, păstori de vite şi tăietori de lemne’, spune sociologul Ligia Rizea, fost consilier pentru probleme de patrimoniu la Direcţia pentru Cultură Vâlcea.

Biserica de la Copăceni cu hramul ‘Buna Vestire’ a fost construită în 1804 de protopopul Şerban Copăceanu, în timpul episcopului Râmnicului, Nectarie. Şerban Copăceanu face parte dintr-o categorie specială de ctitori în Vâlcea – şi aceasta rămâne o caracteristică pentru întregul secol al XVIII-lea şi pentru primele decenii ale celui următor – şi o reprezintă preoţimea, cu o stare mai bună materială.

Biserica a fost ridicată pe malurile râului Cerna, chiar în luncă, şi era loc de adunare obştească atunci când era zi de târg sau sărbătoare. Aici veneau oamenii de la şes şi se întâlneau cu cei de la munte. Aici se schimba grâul cu merele, porumbul cu lemne. În lunca Cernei, în apropierea impunătoarei biserici de piatră, se încingeau hore, aici boierii tocmeau oamenii pentru munci. ‘Să nu uităm, vorbim despre o comunitate de români înstăriţi, nu doar prin avuţie, ci mai ales prin ştiinţa drămuirii banului’, spune Rizea.

Ctitoria de peste apa Cernei, a protopopului Şerban Copăceanu, este expresia unui tip de bunăstare personală a preoţimii de la începutul secolului al XIX-lea, pe care aceştia o reîntorceau către comunitate, şi nu oricum, ci prin realizări remarcabile într-un mediu rural nu plecat prea demult din Evul Mediu.

‘Biserica Buna Vestire de la Copăceni este o biserică frumos proporţionată, amintind întrucâtva de ctitoria boierilor Măldăreşti de lângă renumitele Cule de la Măldăreşti, cu cele două turle zvelte ale sale, construirea – la vedere – a scării spirale de acces la turle, de pe faţada nordică şi având faţadele pictate integral, precum şi impresionante tablouri votive în interior, un adevărat documentar ‘fotografic’ al timpului’, completează Ligia Rizea

Timpul însă a lucrat şi a învins biserica de piatră, chiar dacă pare impunătoare ca o fortăreaţă. Cutremure, vandalism şi 45 de ani de indiferenţă manifestată de autorităţile comuniste au adus biserica în faza de ruină.

Încă înainte de anul 1990, biserica a fost scoasă din cult, iar renumitul prof. univ. Alexandru Cişmigiu, avându-l asistent pe structuristul Mircea Crişan, în prezent expert în domeniul restaurării monumentelor istorice, au făcut proiectul de consolidare a bisericii, inclusiv faza PT (proiect tehnic). Lucrările de consolidare au fost începute tot anterior anului 1990, dar au fost întrerupte din lipsă de fonduri. Proiectul prevedea o soluţie tehnică de consolidare relativ complexă.

În anul 2005, ca urmare a demersurilor făcute de preotul paroh Veniamin Avram, sprijinit şi de primărie, dar şi de Direcţia pentru Cultură Vâlcea, a fost reactualizată documentaţia tehnică de către ing. Mircea Crişan. Biserica a fost sistematic introdusă între primele urgenţe pe listele înaintate de Direcţie pentru a fi finanţate din Planul Naţional de Restaurare (alături de Schitul ’44 de izvoare’ din Costeşti şi fostul Schit Climent din Pietrari – din fericire, în prezent ambele fiind consolidate). Parohia şi primăria, la rândul lor, au încercat să acceseze fonduri de la Secretariatul de Stat pentru Culte şi chiar să introducă biserica într-un proiect pe Măsura 3.2.2. din PNDR.

Dar fără reuşite, directorul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea, Florin Epure, nu şi-a pierdut speranţă. ‘Biserica Buna Vestire de la Copăceni este un monument istoric reprezentativ pentru arhitectura de piatră muntenească, un obiectiv clasat pe lista monumentelor istorice, încă din anul 1955′, spune Epure. Locaşul de cult, afirmă el, a fost ridicat în urmă cu peste două secole, printre puţinele de piatră care se ridicau pe vremea aceea, pe cheltuiala protopopului cărturar Şerban Copăceanu. ‘Să mai spunem şi faptul că pictura bisericii, finalizată la anul 1804, are o valoare deosebită pentru programul şi stilul iconografic şi continuă cu succes arta post-brâncovenească, prin penelul zugravului Manole, fostul ucenic al lui Oprea zugravul din Craiova. Ea are nevoie urgentă, din nou, de reactualizarea expertizei tehnice a structurii de rezistenţă şi de lucrări de consolidare/restaurare, fiindcă deja au trecut aproape 10 ani de la cea făcută în 2005′, susţine Epure.

Ne asigură că va ‘striga în continuare un SOS’ pentru această bijuterie. ‘Altfel ce facem? Bisericile ne amintesc mereu că suntem aici, fiii acestui pământ. Aici s-au creştinat bunicii noştri şi aşa mai departe. Trebuie să respectăm aceste adevărate colecţii ale timpului, ale istoriei. Sunt optimist, da, pentru că nu voi avea linişte până când aceste comori ale Vâlcii nu vor fi din nou şlefuite şi nu vor avea strălucirea de odinioară’, conchide directorul Direcţiei.

Povestea nu se termină aici pentru că acum un an, în Copăceni, a apărut o biserică nouă, dar sătenii când merg la slujbă se opresc mai întâi la cea veche. ‘E mai împărătească’, spun ei…Iar lângă Biserica lui Copăceanu mai este una, care a înfruntat şi ea timpul cu demnitate. Lângă această biserică în pericol de prăbuşire mai există o bisericuţă de lemn, veche din 1780… Cele două lăcaşe de cult privesc spre viitor, dinspre trecutul în care, în ele s-au botezat moşii, strămoşii românilor din Oltenia de sub munte. AGERPRES

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>